CONFLAGRÁȚIE, conflagrații, s. f. Conflict armat în care sunt atrase numeroase state. [Var.: (înv.) conflagrațiune s. f.] – Din fr. conflagration, lat. conflagratio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFLAGRÁȚIE s.f. Ciocnire generală, conflict de mari proporții; război care se extinde în mai multe state. [Gen. -iei, var. conflagrațiune s.f. / cf. it. conflagrazione, fr. conflagration, lat. conflagratio < lat. conflagrare – a arde în flăcări].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFLAGRÁȚIE s. f. conflict de mari proporții, război extins între mai multe state. (< fr. conflagration, lat. conflagratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conflagráție s. f. (sil. -gra-ți-e), art. conflagráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conflagráției; pl. conflagráții, art. conflagráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONFLAGRÁȚIE ~i f. Conflict armat (de mari proporții) în care sunt angajate mai multe state. [Art. conflagrația; G.-D. conflagrației; Sil. -ți-e] /<fr. conflagration, lat. conflagratio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
conflagrațiúne f. (lat. conflagrátio, -ónis, ardere împreună. V. flagrant, flagel, inflamez). Aprindere generală, războĭ general: conflagrațiunea din 1914. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink