CONFLUÉNȚĂ, confluențe, s. f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFLUÉNȚĂ s.f. Loc unde se unesc două cursuri de apă. ♦ (Fig.) Loc de întâlnire; contact, întâlnire. [< it. confluenza, cf. lat. confluentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFLUÉNȚĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi ghețari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFLUÉNȚĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confluénță s. f. → fluență
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confluénță f., pl. e (lat. con-fluentia). Locu unde se împreună două rîurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONFLUÉNȚĂ ~e f. Loc de unire a două ape curgătoare. ~a râurilor. [G.-D. con-fluenței; Sil. -flu-en-] /<fr. confluence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink