Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: confrunta (verb tranzitiv) , confruntare (substantiv feminin)   
CONFRUNTÁRE, confruntări, s. f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare. – V. confrunta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFRUNTÁRE s.f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare; confruntație. ♦ (Spec.; jur.) Punere față în față a mai multor persoane pentru a verifica concordanța spuselor lor. [< confrunta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFRUNTÁRE s. v. comparație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confruntáre s. f., g.-d. art. confruntării; pl. confruntări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I. Tranz. 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONFRUNTÁ confrúnt tranz. 1) (ființe, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a compara. 2) jur. (martori) A interoga concomitent pentru a verifica autenticitatea declarațiilor. /<fr. confronter, lat. confruntare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONFRUNTÁ mă confrúnt intranz. A se afla în fața unei situații sau probleme dificile. /<fr. se confronter, lat. confruntare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONFRUNTÁ vb. I. tr. A pune față în față (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica concordanța celor spuse de ele. [P.i. confrúnt. / cf. fr. confronter, it., lat.med. confrontare < con – cu, frons – frunte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFRUNTÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate. 2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți. (< fr. confronter, lat. confrontare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFRUNTÁ vb. 1. v. compara. 2. v. întâlni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confruntá (-t, -át), vb.1. A pune față în față pentru a verifica adevărul. – 2. A verifica, a compara. Fr. confronter, asimilat la frunte.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
confruntá vb., ind. prez. 1 sg. confrúnt, 3 sg. și pl. confrúntă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
confrúnt, a v. tr. (d. con- și frunte, după fr. con-fronter. V. în-frunt, a-front). Jur. Pun marturiĭ [!] în prezența acuzatuluĭ. Compar: a confrunta scriiturile.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)