Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Organizație religioasă catolică, alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase. 3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință de studiu a sinoadelor generale; p. ext. adunare religioasă. – Din fr. congrégation, lat. congregatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONGREGÁȚIE s.f. 1. Reuniune de călugări și călugărițe catolice aparținând aceluiași ordin religios. 2. Adunare de prelați însărcinată de papă cu examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 3. Departament în organizarea centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință a sinoadelor generale; (p. ext.) adunare religioasă. [Gen. -iei, var. congregațiune s.f. / cf. fr. congrégation, it. congregazione, lat. congregatio – reunire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGREGÁȚIE s. f. (în biserica catolică) 1. ordin monahal ◊ ramură a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase. 3. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 4. departament al curiei papale, condus de un cardinal. 5. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă. (< fr. congrégation, lat. congregatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONGREGÁȚIE s. (BIS.) ordin călugăresc, ordin monahal. (La catolici, ordinul monahal se numește ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
congregáție s. f. (sil. -ți-e), art. congregáția (sil. -ți-a), g.-d. art. congregáției; pl. congregáții, art. congregáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONGREGÁȚIE ~i f. (la catolici) 1) Asociație a călugărilor care aparține aceluiași ordin. 2) Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 3) Adunare a clericilor. [Art. congregația; G.-D. congregației; Sil. -ți-e] /<fr. congrégation, lat. congregatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
congregațiúne f. (lat. congregátio, -ónis, d. grex, gregis, turmă. V. agregațiune). Societate religioasă. Adunare de prelațĭ la Roma p. examinarea oare-căror afacerĭ: congregațiunea indicelui. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)