CONIÁC, coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietăți, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONIÁC s.n. Băutură alcoolică tare, care se obține prin distilarea vinului. [Pron. co-niac. / < fr. cognac, cf. Cognac – oraș în Franța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONIÁC I. s. n. băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea vinului. II adj. inv. de culoarea coniacului (I). (< fr. cognac)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coniác s. n. (sil. -ni-ac), pl. coniácuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coniác, V. coñac.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONIÁC ~uri n. Băutură alcoolică tare preparată din distilat de vin și păstrată un timp anumit în butoaie de stejar. [Sil. co-niac] /<fr. cognac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink