Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
CONIFÉR, conifere, s. n. (La pl.) Ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice și cu semințe aripate; (și la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin. – Din fr. conifère, lat. conifer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONIFÉR, (1) conifere, s. n., (2) coniferi, s. m. 1. (La pl.) Clasă de arbori cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace, și cu fructe lemnoase, conice. 2. Arbore sau arbust care face parte din această clasă. – Fr. conifères (lat. lit. conifer).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
conifér s. n., pl. conifére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conifér, -ă adj. (lat. cóni-fer, coní-feri. V. fructi-fer, lucea-făr). Bot. Purtător de fructe conice (cucurujĭ), ca bradu, molidu, pinu, zoda, tîrșu, ĭenupăru ș. a. S. f. pl. Copaciĭ din familia braduluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONIFÉR ~e n. 1) la pl. Ordin de plante lemnoase, cu frunze persistente, în formă de ace sau solzi, cu fructe conice (reprezentanți: bradul, pinul etc.). 2) Plantă din acest ordin. /<fr. coniferes, lat. conifer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONIFÉRE s.n.pl. Ordin de arbori cu frunzele (de obicei) persistente, în formă de ace și cu fructele în formă de conuri; (la sg.) plantă din acest ordin. [Sg. conifer. / < fr. conifères, cf. lat. conifer < conus – con, ferre – a purta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONIFÉRE s. n. pl. ordin de arbori și arbuști cu frunze aciculare sau solzoase, (persistente), cu flori unisexuate în formă de conuri și cu semințe aripate. (< fr. conifères, lat. conifer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONIFÉRE s. pl. (BOT.) rășinoase (pl.). (Păduri de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CONIFÉR (‹ fr., lat. conifer, din conus „con” + fero „a purta”) s. n. (La pl.) Ordin de plante lemnoase cu canale secretoare de rășină, frunze aciculare sau solzoase, în general persistente, flori unisexuate dispuse în conuri și semințe aripate; constituie etajul superior al pădurilor din munții României, avînd importanță în industria lemnului, în construcții etc.; (și la sg.) arbore sau arbust din acest ordin (ex. bradul). Sin. rășinos.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)