CONJUGÁL, -Ă, conjugali, -e, adj. Care ține de soți, privitor la căsătorie. – Din fr. conjugal, lat. conjugalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJUGÁL, -Ă adj. Privitor la căsătorie sau la căsătoriți. [Cf. fr. conjugal, lat. coniugalis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJUGÁL, -Ă adj. referitor la căsătorie; matrimonial. (< fr. conjugal, lat. coniugalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONJUGÁL adj. casnic, matrimonial, (livr.) marital, (înv.) căsătoresc, căsnicesc, soțiesc. (Viață ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conjugál adj. m., pl. conjugáli; f. sg. conjugálă, pl. conjugále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjugál, -ă adj. (lat. con-jugalis, d. conjugium, căsătorie. V. jug). Relativ la căsătorie: legătură conjugală. Adv. Conform căsătoriiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONJUGÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de soți; legat de căsătorie; propriu soților. /<fr. conjugal, lat. conjugalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink