Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: conjuga (verb tranzitiv) , conjugat (adjectiv)   
CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. Unit, legat împreună. ◊ (Biol.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. Regulă conjugată = reunirea a două sau mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugué.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJUGÁT, -Ă adj. Unit, legat împreună. ◊ Nervi conjugați = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare conjugate = sistem optic în care focarele sunt așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în celălalt focar și invers; frunze conjugate = frunze cu foliolele împerecheate; numere conjugate = numere complexe care au același coeficient. [Cf. fr. conjugué].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJUGÁT, -Ă adj. unit, legat împreună. ♦ nervi ~ți = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare ĕ = focarele unui sistem optic așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul și invers; puncte ĕ = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de la imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ĕ = frunze cu foliolele împerecheate; numere ĕ = numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. (< fr. conjugué)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONJUGÁT adj. v. unit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conjugát adj. m., pl. conjugáți; f. sg. conjugátă, pl. conjugáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjugát, -ă adj. (d. conjug). Bot. Se zice despre frunzele care aŭ una saŭ maĭ multe părechĭ [!] de frunzișoare opuse pe un pețiol comun. Mec. Se zice despre mașinile unite ca să concure la aceĭașĭ lucrare. Anat. Se zice despre nerviĭ care concură la aceĭașĭ operațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONJUGÁ conjúg tranz. A face să se conjuge. /<fr. conjuguer, lat. conjugare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONJUGÁ se conjúgă intranz. 1) (despre verbe) A se modifica după categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr și diateză). 2) fig. A se uni într-o anumită ordine. /<fr. conjuguer, lat. conjugare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONJUGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CONJUGA. 2) Care este unit, legat împreună; îmbinat prin împletire. ◊ Frunze ~te frunze cu foliolele unite. Nervi ~ți nervi cu funcție identică. Focare ~te focare concentrate spre un punct comun. /v. a conjuga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONJUGÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. tr., refl. (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjúg. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJUGÁTE s.f. pl. Ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spori, reproducându-se prin conjugare (3) [în DN]; (la sg.) algă din acest ordin. [< fr. conjuguées].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONJUGÁ vb. tr., refl. 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< fr. conjuguer, lat. coniugare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONJUGÁTE s. f. pl. ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spor, reproducându-se prin conjugare (3). (< fr. conjuguées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONJUGÁ vb. v. îmbina, împleti, uni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROTEINĂ CONJUGÁTĂ s. v. proteidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conjugá (conjúg, conjugát), vb.1. A modifica formele unui verb. – 2. A se combina, a se uni. Lat. coniugare (sec. XIX), asimilat lui a înjuga.Der. conjugal, adj., din fr. conjugal.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
conjugá vb., ind. prez. 1 sg. conjúg, 3 sg. și pl. conjúgă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conjúg, a v. tr. (lat. cónjugo, -áre, d. con-, împreună, și jugare, a uni. V. jug, înjug, ajung). Gram. Schimb un verb după formă, mod, timp, număr saŭ persoană, precum: fac, facĭ, face.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)