CONJUNCȚIÚNE s. f. v. conjuncție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONJUNCȚIÚNE s.f. v. conjuncție.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
conjuncțiúne f. (lat. conjúnctio, -ónis, d. conjúngere, a uni. V. ajung, jug, juncțiune). Uniune. Gram. Cuvînt invariabil, care servește să lege doŭă vorbe saŭ doŭă propozițiunĭ (de ex.: că, să). Astr. Întîlnirea aparentă a doŭă stele în aceĭașĭ parte a zodiaculuĭ. – Și -úncție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink