Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: conlucra (verb) , conlucrare (substantiv feminin)   
CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONLUCRÁRE s.f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. [< conlucra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONLUCRÁRE s. v. colaborare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conlucráre s. f. → lucrare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONLUCRÁ, conlucréz, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONLUCRÁ ~éz intranz. A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a coopera. /con- + a lucra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONLUCRÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONLUCRÁ vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONLUCRÁ vb. v. colabora.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conlucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. conlucréz, 3 sg. și pl. conlucreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)