CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONLUCRĂTÓR s. v. colaborator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conlucrătór s. m. (sil. -cră-), pl. conlucrătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONLUCRĂTÓR ~óri m. înv. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună considerate în raport una față de alta; colaborator. /a conlucra + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
conlucrătoáre s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. conlucrătoárei; pl. conlucrătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink