Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSACRÁ vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSACRÁ vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSACRÁ vb. 1. v. consfinți. 2. v. confirma. 3. v. târnosi. 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.) 5. v. dedica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consacrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. consácru, 2 sg. consácri, 3 sg. și pl. consácră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CONSACRÁ consácru tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicație; a închina; a dedica. 2) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a destina. 3) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a consfinți. 4) A face să se consacre; a statornici; a consfinți; a încetățeni; a înrădăcina; a împământeni. /<fr. consacrer, lat. consecrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONSACRÁ mă consácru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se statornici; a se încetățeni; a se împământeni; a se înrădăcina. 2) A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
consácru și -éz, a v. tr. (fr. consacrer, lat. consécro, -áre, d. sǎcer, sacru). Dédic luĭ D-zeŭ: a consacra o biserică. Fac la liturghie consacrarea pîniĭ [!] și vinuluĭ. Sfințesc, sancționez, fac durabil. Fig. Rezerv, daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez, întăresc, consfințesc: cuvînt pe care l-a consacrat uzu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)