CONSÉMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziție. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit. – Con1 + semn (după fr. consigne).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSÉMN s.n. 1. Totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale; (p. ext.) ordin, dispoziție. 2. Interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp. [< con- + semn, după fr. consigne, it. consegna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSÉMN s. n. 1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziție. 2. interzicere temporară a ieșirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu). (după fr. consigne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSÉMN s. (MIL.) dispoziție, ordin. (~ de rămânere în cazarmă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consémn (consémne), s. n. – 1. Ordin, dispoziție. – 2. Cuvînt de ordine, lozincă. De la semn pe baza modelului fr. consigne. – Der. consemna, vb. din fr. consigner; consemnați(un)e, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
consémn s. n., pl. consémne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) consémn n., pl. e (con- și semn, după fr. consigne). Instrucțiune dată uneĭ santinele, unuĭ păzitor. Oprirea soldaților în cazarmă orĭ a elevilor internĭ în școală, maĭ ales ca pedeapsă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSÉMN ~e n. 1) Ansamblu de obligații stricte, date unui militar în timpul executării serviciului de pază. 2) Sarcină imperativă, scrisă sau orală, emisă de o autoritate. 3) Sancțiune disciplinară constând în interzicerea ieșirii militarilor pentru un anumit timp din cazarmă sau din navă. /con- + semn
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink