Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: consfinți (verb tranzitiv) , consfințire (substantiv feminin)   
CONSFINȚÍRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare. – V. consfinți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSFINȚÍRE s.f. Acțiunea de a consfinți; consacrare. [< consfinți].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSFINȚÍRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfințire. (~ unui obicei.) 2. v. con-firmare. 3. v. le-galizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consfințíre s. f. → sfințire
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSFINȚÍ, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după fr. consacrer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSFINȚÍ ~ésc tranz. 1) (idei, obiceiuri etc.) A face să intre adânc în uz; a consacra; a încetățeni; a statornici; a înrădăcina; a împământeni. 2) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a con-sacra. 3) (relații, atitudini etc.) A face să capete caracter legal; a legaliza; a oficializa. /con- + a sfinți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSFINȚÍ vb. IV. tr. A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. [< con- + sfinți, după fr. consacrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSFINȚÍ vb. tr. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma. (după fr. consacrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSFINȚÍ vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. v. legaliza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consfințí vb. → sfinți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consfințésc v. tr. (con- și sfințesc). Consacrez: cuvînt consfințit de uz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)