Dex considerație

CONSIDERÁȚIE, considerații, s. f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ◊ Expr. A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecție. [Var.: considerațiúne s. f.] – Din fr. considération, lat. consideratio, -onis.

CONSIDERÁȚIE s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ◊ A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, reflecție, idee. [Gen. -iei, var. considerațiune s.f. / cf. fr. considération, lat. consideratio].

CONSIDERÁȚIE s. f. 1. stimă, respect. 2. motiv, considerent, rațiune. ♦ a avea (sau a lua) în ~ = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. părere, reflecție, idee. (< fr. considération, lat. consideratio)

CONSIDERÁȚIE s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. recunoaștere. 4. v. părere.

Considerație ≠ desconsiderație, desconsiderare, dispreț

consideráție s. f. (sil. -ți-e), art. consideráția (sil. -ți-a), g.-d. art. consideráției; pl. consideráții, art. consideráțiile (sil. -ți-i-)

CONSIDERÁȚIE ~i f. Sentiment de stimă înaltă față de o persoană; deferență; condescendență. ◊ A avea (sau a lua) în ~ a avea în vedere; a ține cont. [Art. considerația; G.-D. considerației; Sil. -ți-e] /<fr. considération, lat. consideratio, ~onis

considerațiúne f. (lat. considerátio, -ónis). Atențiune, luare în samă [!]: a lua pe cineva, a lua un lucru în considerațiune. Fig. Rațiune, motiv, punct de vedere: această considerațiune m´a decis, am cedat acesteĭ considerațiunĭ. Stimă: am mare (multă) considerațiune p. el, îl am în mare considerațiune. Pl. Reflexiunĭ, observațiunĭ. În considerațiunea unuĭ om, unuĭ lucru, din cauza stimeĭ saŭ importanțeĭ luĭ. – Ob. -áție.