CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSIGNATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSIGNATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consignatór (depunător în consignație) s. m., pl. consignatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consignatór m. (d. consignez). Cel care depune valorĭ în consignațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSIGNATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care depune obiecte de valoare în consignație (pentru păstrare sau vânzare). /<fr. consignateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
consignatoáre s. f., g.-d. art. consignatoárei; pl. consignatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink