CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSOÁRTĂ s.f. (Fam.) Soție, nevastă. [< lat. consors].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSOÁRTĂ s. f. soție, nevastă. (< lat. consors)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSOÁRTĂ s. v. nevastă, soție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consoártă s. f., g.-d. art. consoártei; pl. consoárte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s´a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSOÁRTĂ ~e f. fam. Femeie căsătorită în raport cu soțul ei; soție; nevastă. /<lat. consors, ~tis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink