Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: consola (verb tranzitiv) , consolă (substantiv feminin)   
CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consolá vb., ind. prez. 1 sg. consoléz, 3 sg. și pl. consoleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSÓLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță rezemată de perete și pe care se așază vaze, statuete etc. 2. Element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatră etc., folosit la sprijinirea unei cornișe, a unui balcon etc. 3. Element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară. – Din fr. console.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSOLÁ ~éz tranz. A face să se consoleze. /<fr. consoler, lat. consolari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONSOLÁ mă ~éz intranz. A-și alina o durere sufletească; a se mângâia sufletește. /<fr. se consoler, lat. consolari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSÓLĂ ~e f. 1) arhit. Element de construcție cu un capăt ieșit în afara construcției folosit pentru susținerea altor elemente (balcoane, arcade etc.). 2) Poliță sau masă mică rezemată de perete pe care se pune o statuetă, un vas cu flori etc. /<fr. console
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSÓLĂ s.f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță cu picioarele încovoiate, sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. Element arhitectural care sprijină un balcon, o cornișă etc. 3. Element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare într-o construcție. [< fr. console].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSÓLĂ s. f. 1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc. 3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ. 4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină. (<fr. console)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consólă s. f., g.-d. art. consólei; pl. consóle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consólă f., pl. e (fr. console). Grindeĭ, pĭesă de lemn orizontală perpendiculară pe zid pe care se sprijină streșina ș. a. Mesuță [!] pusă la un părete [!] ca să sprijine o oglindă ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
consoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța [!]. V. refl. Mă consolez cu chitara.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)