CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSOLATÓR adj. alinător, mângâietor, (rar) consolant, (înv.) mângâios. (O vorbă ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSOLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /<fr. consolateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink