Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: consolida (verb tranzitiv) , consolidare (substantiv feminin)   
CONSOLIDÁRE, consolidări, s. f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare. – V. consolida.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire; închegare; consolidație. [< consolida].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSOLIDÁRE s. 1. (CONSTR.) întărire, (livr.) ranforsare, (pop.) înțepenire. (~ fundației unei case.) 2. v. întărire. 3. întărire, stabilizare. (~ situației lor.) 4. întărire, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consolidáre s. f., g.-d. art. consolidării; pl. consolidări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic; a (se) întări. – Din fr. consolider, lat. consolidare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSOLIDÁ ~éz tranz. A face să se consolideze. /<fr. consolider, lat. consolidare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONSOLIDÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni solid; a se întări. 2) A deveni stabil, durabil. Economia țării se ~ează. 3) (despre colectivități, organizații etc.) A se uni mai strâns; a se întări; a se cimenta. /<fr. consolider, lat. consolidare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări. ◊ A consolida datoria publică = a converti o datorie publică pe termen scurt într-o datorie pe termen lung. [< fr. consolider, cf. it., lat. consolidare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega. II. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSOLIDÁ vb. 1. (CONSTR.) a (se) întări, (pop.) a (se) înțepeni, (înv. și reg.) a (se) tocmi. (S-a ~ fundația unui imobil.) 2. v. întări. 3. a se întări, a se stabiliza. (Situația lor s-a ~.) 4. a întări, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consolidá vb., ind. prez. 1 sg. consolidéz, 3 sg. și pl. consolideáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consolidațiúne f. (lat. consolidátio, -ónis). Acțiunea de a consolida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
consolidéz v. tr. (lat. consólido, -áre). Fac sólid, întăresc: a consolida o casă. Fig. Fac durabil, întăresc: a consolida un guvern. Fin. Asigur un fond p. plata uneĭ datoriĭ publice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)