CONSONÁNTIC, -Ă, consonantici, -ce, adj. Care ține de consoane, privitor la consoane. – Din germ. konsonantisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSONÁNTIC, -Ă adj. Referitor la consoane. [< fr. consonantique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSONÁNTIC, -Ă adj. referitor la consoane. (< fr. consonantique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consonántic adj. m., pl. consonántici; f. sg. consonántică, pl. consonántice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSONÁNTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de consoane; propriu consoanelor. Grup ~. /<germ. konsonantisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink