Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CONSTÁ, pers. 3 cónstă, vb. I. Intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTÁ vb. I. intr. A se compune din..., a consista. [P.i. 3 constă, 6 -stau, conj. -tea. / < lat. constare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTÁ vb. intr. a se compune din...; a consista. (< lat. constare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că ...) 3. v. compune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
constá vb., ind. prez. 3 sg. constă/cónstă, 3 pl. constáu/cónstă; conj. prez. 3 sg. și pl. consteá/cónste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CONSTÁ pers. 3 constă intranz. 1) A fi format; a consista; a se compune; a se alcătui. 2) A se manifesta ca esență; a consista; a rezida. /<lat. constare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
constáŭ, a -á v. intr. (lat. con-stare. V. cost). Consist, sînt: fericirea constă în moderațiune. Consist, îs compus: casa constă din cincĭ camere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink