CONSTERNÁȚIE, consternații, s. f. Consternare. [Var.: consternațiúne s. f.] – Din fr. consternation, lat. consternatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTERNÁȚIE s.f. Consternare. [Gen. -iei, var. consternațiune s.f. / cf. fr. consternation, lat. consternatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTERNÁȚIE s. f. consternare. (< fr. consternation, lat. consternatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSTERNÁȚIE s. v. consternare, perplexi-tate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consternáție s. f. (sil. -ți-e), art. consternáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consternáției; pl. consternáții, art. consternáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink