CONSTITUÉNT, -Ă, constituenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care intră în constituția unui întreg. 2. S. n. Fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent] – Din fr. constituant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTITUÉNT, -Ă adj. Care intră în constituția unui întreg. // s.m. Fiecare dintre elementele care formează un tot. ♦ Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, o soluție etc. [Pron. -tu-ent. / cf. fr. constituant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTITUÉNT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ◊ fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSTITUÉNT adj., s. 1. adj. v. component. 2. s. v. element.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
constituént (constitutiv, component) adj. m. (sil. -tu-ent), pl. constituénți; f. sg. constituéntă, pl. constituénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
constituént s. n. (sil. -tu-ent), pl. constituénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSTITUÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival , v. CONSTITUTIV. [Sil. -tu-ent] /<fr. constituant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink