CONSTRICTÓR, -OÁRE, constrictori, -oare, adj. Care se restrânge, care se contractă ◊ Mușchi constrictor = mușchi care se contractă și închide orificiile naturale din corpul viețuitoarelor. – Din fr. constricteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTRICTÓR, -OÁRE adj. Care strânge, contractă. ◊ Mușchi constrictor = mușchi care, prin contractare, închide un orificiu. [Cf. fr. constricteur, lat. constrictor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTRICTÓR, -OÁRE adj. care strânge, contractă. ♦ mușchi ~ = mușchi care prin contractare închide un orificiu. (< fr. constricteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
constrictór adj. m., pl. constrictóri; f. sg. și pl. constrictoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
constrictór, -oáre adj. (lat. constrictor, care strînge. V. strict, strictură, strimt). Anat. Se zice despre un mușchĭ care strînge oare-care părțĭ. (Tot așa i se zice și mareluĭ șarpe boa, care ucide prada strîngînd-o și înădușind-o).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSTRICTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se contractă; care se restrânge. ◊ Mușchi ~ori mușchi care, prin contractare, închid un orificiu. Boa-~ șarpe tropical care strânge mortal victima încolăcind-o. /<fr. constricteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink