CONSTRÍCȚIE, constricții, s. f. Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sanguin, a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. [Var.: constricțiúne s. f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTRÍCȚIE s.f. v. constricțiune.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTRÍCȚIE s. f. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată). ◊ mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. (< fr. constriction, lat. constrictio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
constrícție s. f. (sil. -ți-e), art. constrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. constrícției; pl. constrícții, art. constrícțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSTRÍCȚIE ~i f. fiziol. Fenomen de îngustare a unei formațiuni anatomice ca urmare a contracției mușchilor constrictori. ~ vasculară. ~ maxilară. [Art. constricția; G.-D. constricției; Sil. -ți-e] /<fr. constric-tion, lat. constrictio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink