Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: construi (verb tranzitiv) , construire (substantiv feminin)   
CONSTRUÍRE, construiri, s. f. Acțiunea de a construi și rezultatul ei; clădire. – V. construi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTRUÍRE s.f. Acțiunea de a construi; construcție. [Pron. -stru-i-. / < construi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTRUÍRE s. clădire, construcție, durare, înălțare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Construire ≠ demolare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
construíre s. f., g.-d. art. construírii; pl. construíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o mașină etc.) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase, variate și complexe. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSTRUÍ ~iésc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a zidi; a clădi; a ridica; a înălța; a dura; a edifica. 2) (mașini) A face după un anumit proiect. 3) (figuri geometrice) A desena pe baza dimensiunilor date. 4) fig. A înfăptui printr-un efort creator. ~ o viață nouă. 5) (enunțuri, fraze, propoziții) A forma selectând și așezând cuvintele în conformitate cu regulile gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. [Sil. -stru-i] /<fr. construire, lat. construere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSTRUÍ vb. IV. tr. 1. A face, a ridica o clădire, un edificiu etc. ♦ (Fig.) A alcătui, a clădi. 2. A desena, a trasa o figură geometrică. 3. A așeza cuvintele într-o frază conform regulilor gramaticale sau ținând cont de efectul stilistic urmărit. ♦ refl. (Despre cuvinte) A se folosi în anumite construcții gramaticale. [< fr. construire, cf. lat. construere, rus. construirovati].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTRUÍ vb. I. tr. 1. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o mașină etc. ◊ (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina. 2. a desena, a trasa o figură geometrică. 3. (lingv.) a realiza o construcție (4). II. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcții gramaticale. (< fr. construire, lat. construere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSTRUÍ vb. 1. a clădi, a dura, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă școală.) 2. v. alcătui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A construi ≠ a dărâma, a demola, a distruge, a ruina
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
construí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. construiésc, imperf. 3 sg. construiá; conj. prez. 3 sg. și pl. construiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
construĭésc, a v. tr. (lat. constrúere, V. in-struĭesc, di-strug, ob-struez, structură). Edific, zidesc, clădesc: a construi o casă, un pod, o mașină. Fac, formez, desemnez: a construi un triunghĭ. Gram. Așez cuvintele în propozițiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)