CONTÁBIL, -Ă, contabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de contabilitate, privitor la contabilitate; contabilicesc. 2. S. m. și f. Persoană calificată care ține contabilitatea unei instituții sau a unei întreprinderi. – Din fr. comptable, it. contabile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTÁBIL, -Ă adj. De contabilitate, al contabilității. // s.m. și f. Specialist în contabilitate; funcționar care ține contabilitatea unei întreprinderi sau a unei instituții. [Pl. -li, -le, var. comptabil, -ă adj., s.m.f. / < it. contabile, fr. comptable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTÁBIL, -Ă I. adj. referitor la contabilitate. II. s. m. f. specialist în contabilitate. (< it. contabile, fr. comptable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTÁBIL adj., s. 1. adj. contabilicesc. (Bilanț ~.) 2. s. (Transilv.) samtartău, sămădău. (E ~ la o întreprindere.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contábil adj. m., s. m., pl. contábili; f. sg. contábilă, pl. contábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contábil, -ă s. (fr. comptable). Persoană care ține contabilitatea (socotelile). V. logofăt, grămătic, martalog.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONTÁBIL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de contabilitate; referitor la contabilitate. Plan ~. Chitanță ~ă. Evidență ~ă. /<fr. comptable, it. contabile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTÁBIL2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană specializată în lucrări de contabilitate. /<fr. comptable, it. contabile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
contábil-șéf s. m. (dar contabilul său șef), pl. contábili-șéfi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink