Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONTEMPERÁȚIE, contemperații, s. f. Impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTEMPERÁȚIE s.f. Impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. [Cf. lat. contemperatio, fr. contempération].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTEMPERÁȚIE s. f. impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. (< fr. contempération, lat. contemperatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contemperáție s. f. (sil. -ți-e), art. contemperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. contemperáției; pl. contemperáții, art. contemperáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONTEMPERÁȚIE ~i f. Impuls către săvârșirea unui fapt considerat a fi generat de grația divină. /<fr. contempération, lat. contemperatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)