CONTENȚIÓS, -OÁSĂ, contențioși, -oase, adj. (Rar) Care merită a fi pus în discuție, discutabil; litigios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. contentieux, lat. contentiosus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române | Permalink
CONTENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care merită să fie pus în discuție; litigios; discutabil. [Pron. -ți-os. / cf. fr. contentieux, lat. contentiosus < contentio – luptă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
contențiós adj. m., pl. contențióși; f. sg. contențioásă, pl. contențioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contențiós, -oásă adj. (lat. contentiosus, care se poate judeca, îndărătnic, d. contentus, întins, încordat, ardent, conténdere, a lupta. V. tind, pretind, pretențios). Ĭubitor de dispută: spirit contențios. Contestat, litigios: afacere contențioasă. S. n., pl. urĭ sau oase. Acel serviciŭ administrativ care se ocupă de neînțelegerile dintre particularĭ și stat (secțiunea III a Curțiĭ de Casațiune). – Fals -cios. Cp. cu pretențios.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink