Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: contesta (verb tranzitiv) , contestare (substantiv feminin)   
CONTESTÁRE, contestări, s. f. Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – V. contesta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTESTÁRE s.f. Acțiunea de a contesta; tăgăduire, nerecunoaștere. [< contesta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTESTÁRE s. dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tagă, tăgăduință. (~ celor afirmate de cineva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contestáre s. f., g.-d. art. contestării; pl. contestări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONTESTÁ, contést, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONTESTÁ contést tranz. (adevăruri, fenomene, fapte) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui; a nega. /<fr. contester, lat. contestari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTESTÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [P.i. contést. / < fr. contester, cf. it. contestare, lat. contestari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTESTÁ vb. tr. 1. a nu recunoaște ceva; a tăgădui, a nega. 2. (jur.) a face o contestație. (< fr. contester, lat. contestari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTESTÁ vb. a dezminți, a nega, a renega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (~ cele afirmate de ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A contesta ≠ a afirma, a atesta, a recunoaște
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
contestá vb., ind. prez. 1 sg. contést, 3 sg. și pl. contéstă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) contést și -éz, a v. tr. (lat. con-testari, a lua ca martur. V. a-, de- și pro-test, testimoniŭ). Refuz a recunoaște un drept, neg existența unuĭ fapt: a contesta cuĭva un drept. V. intr. Disput, discut: contestară mult timp.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)