CONTESTATÁR, -Ă, contestatari, -e, adj. Care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, față de un sistem social-politic etc. – Din fr. contestataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTESTATÁR, -Ă adj. (Rar) Care exprimă o contestație, de contestație. [Cf. it. contestatario].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTESTATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care exprimă o contestație. (< fr. contestataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTESTATÁR adj., s. v. protestatar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contestatár adj. m., pl. contestatári; f. sg. contestatáră, pl. contestatáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink