Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONTIGUITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spațială și temporală. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTIGUITÁTE f. livr. Caracter contiguu; vecinătate. [Sil. -gu-i-] /<fr. contiguité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTIGUITÁTE s.f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue; vecinătate strânsă, contact fără continuitate. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. contiguité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTIGUITÁTE s. f. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ asociere, în mintea omului, a obiectelor și formelor percepute. ◊ vecinătate spațială și temporală. (< fr. contiguité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. contiguității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contiguitáte f. (d. contiguŭ; fr. contiguïté). Calitatea de a fi contiguŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONTIGUITÁTE (‹ fr.) s. f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ (PSIH.) Asociație prin c. v. asociație. ♦ Termen ce definește contactul (atingerea) între două organe sau țesuturi precum și o modalitate de extindere a unui proces inflamator. ♦ Vecinătate spațială și temporală.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)