CONTIMPORÁN, -Ă adj. v. contemporan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTIMPORÁN, -Ă adj. v. contemporan.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
contemporán, -ă adj. și s. (fr. contemporain, d. lat. con-temporáneus [și contemporalis]; it. contemporáneo. V. extemporal). Care e din acelașĭ timp: Hanibal și Scipione eraŭ contemporanĭ. Actual, din timpu nostru: istoria contemporană, contemporaniĭ. – Fals contimporan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONTIMPORANUL 1. Revistă avangardistă, promotoare a constructivismului (3), cu legături în întreaga Europă artistică. Apare la București, cu periodicitate variabilă și cu întreruperi, între 1922 și 1932. Conducător: I. Vinea. 2. Grupare artistică de avangardă (1924-1936), susținută de atmosfera revistei C. Propunerile novatoare au întreținut o stare de mobilitate spirituală, lărgind cîmpul experienței cu noi modalități de expresie. Printre artiștii care s-au manifestat în cadrul expozițiilor C.: V. Brauner, M. Iancu, M.H. Maxy, Milița Petrașcu, Mattis-Teusch, C. Brâncuși, C. Mihăilescu, H. Catargi, Margareta Sterian ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație literară-științifică lunară, apărută la București (1 mart. 1873-1 iun. 1876). A polemizat cu revista „Convorbiri literare”. De la 1 iul. 1876 a fuzionat cu „Revista literară și științifică”, apărând sub denumirea „Revista contimporană, literară și științifică”. Colaboratori: P. Grădișteanu, Șt. C. Michăilescu, V.A. Urechia, V. Alecsandri, Al. Macedonski, Gh. Sion ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink