Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONTONDÉNT, contondente, adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera. – Din fr. contondant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTONDÉNT, -Ă adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, cu care se poate lovi fără a tăia. [Cf. fr. contodant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTONDÉNT, -Ă adj. (despre obiecte) tare, care provoacă contuzii fără a tăia. (< fr. contondant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contondént adj. m., pl. contondénți; f. sg. contondéntă, pl. contondénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contondént, V. contundent.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
contundént, -ă adj. (lat. contúndens, -éntis, d. con-túndere, a lovi. V. contuziune). Jur. Care strivește lovind, ca bastonu, cĭocanu ș. a. Opusu luĭ e tăĭetor orĭ împungător. – Fals contondent (fr. contondant).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)