CONTRABÁS, (1) contrabasuri, s. n., (2) contrabași s. m. 1. S. n. Cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș, având registrul cel mai grav din familia violelor. 2. S. m. Contrabasist. – Din fr. contrebasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRABÁS s.m. Contrabasist. [< fr. contre-basse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRABÁS s.n. 1. Instrument muzical cu registru grav, cu coarde și arcuș, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al violoncelului. 2. (Rar) Instrument metalic de suflat, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. [Pl. -asuri, (s.m.) -ași. / < it. contrabasso, cf. fr. contrebasse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRABÁS I. s. n. 1. instrument muzical cu coarde și arcuș, cu registrul cel mai grav. 2. instrument metalic de suflat al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. II. s. m. contrabasist. (< fr. contrebasse, it. contrabasso)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTRABÁS s. (MUZ.) 1. (reg.) broancă, gordună, scroafă, diplă mare. (~ul are registrul grav.) 2. contrabasist, (rar) basist. (Partida ~șilor din orchestră.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contrabás (persoană) s. m., pl. contrabáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contrabás (instrument) s. n., pl. contrabásuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contrabás n., pl. urĭ (fr. contrebasse, f. V. bas). Muz. Un fel de vioară foarte mare (de înălțimea unuĭ om) cu sunetu foarte gros. Un fel de trompetă foarte groasă cu sunetu cu o octavă maĭ jos de cît basu ordinar. V. gordună.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONTRABÁS1 ~uri n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, care produce sunete din cel mai jos registru. /<fr. contrebasse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTRABÁS2 ~și m. Persoană care cântă la contrabas. /<fr. contrebasse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink