CONTRACCÍU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRACCÍU s. v. concesionar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contraccíu s. m., art. contraccíul; pl. contraccíi, art. contraccíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink