Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONTRADÍCȚIE, contradicții, s. f. 1. (Fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor (corelația de unitate, legatură, coexistență și luptă a laturilor, proprietăților și tendințelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces), constituind conținutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluției de la inferior la superior. ◊ Loc. adv. În contradicție cu... = în opoziție sau în dezacord cu... 2. Raport logic între două noțiuni, judecăți, concluzii care epuizează complet domeniul lor de referință și care se exclud reciproc. 3. Nepotrivire între idei sau fapte; contrazicere. ◊ Spirit de contradicție = tendință a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalți. – Din fr. contradiction, lat. contradictio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRADÍCȚIE s.f. 1. Categorie filozofică care reflectă raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ◊ (Log.) Raport de contradicție = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție (cu...) = în opoziție, în dezacord (cu...) 2. Nepotrivire, contrazicere (între idei sau fapte). [Gen. -iei, var. contradicțiune s.f. / cf. lat. contradictio, fr. contradiction].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRADÍCȚIE s. f. 1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ♦ (log.) raport de ~ = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziție, în dezacord (cu)... 2. nepotrivire între idei sau fapte. (< fr. contradiction, lat. contradictio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTRADÍCȚIE s. contrazicere, nepotrivire, (livr.) incongruență. (E o ~ în ceea ce spui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contradícție s. f. (sil. -ți-e), art. contradícția (sil. -ți-a), g.-d. art. contradícției; pl. contradícții, art. contradícțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONTRADÍCȚIE ~i f. 1) Situație dintre fenomene, idei, expresii etc., care se contrazic reciproc. 2) Relație dintre obiectele și fenomenele din natură și societate constând în existența unor opoziții reciproce. 3) Lipsă de armonie; caracter opus. [Art. contradicția; G.-D. contradicției; Sil. -ți-e] /<fr. contradiction, lat. contradictio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
contradicțiúne f. (lat. contradíctio, -ónis). Contrazicere. – Și -ícție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)