CONTRAFÓRT, contraforturi, s. n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. – Din fr. contrefort.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRAFÓRT s.n. 1. Stâlp masiv de zidărie care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / cf. fr. contrefort, it. contrafforte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRAFÓRT s. n. 1. masiv de zidărie sau beton care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. (< fr. contrefort)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTRAFÓRT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contrafórt s. n., pl. contrafórturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONTRAFÓRT ~uri n. Întăritură din piatră sau beton alăturată unui zid înalt pentru a-l consolida. /<fr. contrefort
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink