CONTRÁLTO, s. n. invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două octave. – Din it. contralto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRÁLTO n. Voce feminină cu registrul cel mai de jos. /<it. contralto
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTRÁLTO s.n.invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav. [< it. contralto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRÁLTO s. n. inv. voce feminină cu registrul cel mai grav. (< it. contralto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contrálto (voce) s. n. invar. (sil. mf. contr-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contrálto n. (cuv. it.). Muz. Cea maĭ joasă voce de femeĭe saŭ de copil (între tenor și sopran), numită și alto.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONTRÁLTĂ, contralte, s. f. Femeie care are voce de contralto. – Din it. contralta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRÁLTĂ s.f. Femeie cu voce de contralto. [< it. contralta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRÁLTĂ s. f. femeie cu voce de contralto. (< it. contralta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contráltă (persoană) s. f. (sil. mf. contr-), g.-d. art. contráltei; pl. contrálte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink