CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. – Contra1 + propunere (după fr. contreproposition).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRAPROPÚNERE s.f. Propunere făcută în opoziție cu altă propunere. [< contra- + propunere, după fr. contre-proposition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRAPROPÚNERE s. f. propunere în opoziție cu alta. (după fr. contre-proposition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contrapropúnere s. f. (sil. -pro-) → propunere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contrapropúnere f. (după fr. contre-proposition). Propunere contrară alteĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink