CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1 + recepție (După fr. contre-réception).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRARECÉPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRARECÉPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contrarecépție s. f. → recepție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink