CONTRIȚIÚNE s.f. (Rar) Durere profundă simțită în urma ofensării divinității; pocăință, căință. [Cf. fr. contrition, cf. lat. contritus – cuprins de remușcări].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRIȚIÚNE s. f. durere profundă simțită în urma ofensării divinității; pocăință, căință. (< fr. contrition, lat. contritio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contrițiúne f. (lat. con-trítio, -ónis, zdrobire, d. térere, tritum, a zdrobi. V. treĭer). Teol. Întristare adîncă p. un păcat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink