CONVÉCȚIE, convecții, s. f. 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părtilor unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVÉCȚIE s.f. 1. Orice mișcare de aer cu direcție verticală. 2. (Fiz.) Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii printr-un corp lichid sau gazos cu ajutorul unor curenți ai fluidului respectiv. [Gen. -iei, var. convecțiune, convexie, convexiune s.f. / < lat. convectio, fr. convection].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVÉCȚIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical. 2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente. 3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat și înlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
convécție s. f. (sil. -ți-e), art. convécția (sil. -ți-a), g.-d. art. convécției; pl. convécții, art. convécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONVÉCȚIE ~i f. 1) fiz. Transfer de căldură sau de curent electric care are loc într-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substanței respective. ~ forțată. ~ naturală. 2) Mișcare pe verticală a aerului. ~ în atmosferă. [Art. convecția; G.-D. con-vecției; Sil. -ți-e] /<fr. convection, lat. convectio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink