CONVENÁBIL, -Ă, convenabili, -e, adj. Care convine sau poate conveni; potrivit, acceptabil; mulțumitor, satisfăcător; avantajos. ♦ (Despre prețuri sau mărfuri) Ieftin. – Din fr. convenable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVENÁBIL, -Ă adj. Care convine sau poate conveni, acceptabil, mulțumitor (ca preț, calitate etc.). ♦ (Despre mărfuri, prețuri) Ieftin. [Cf. fr. convenable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVENÁBIL, -Ă adj. care convine sau poate conveni; acceptabil, mulțumitor. ◊ (despre mărfuri, prețuri) ieftin. (< fr. convenable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONVENÁBIL adj. 1. v. nimerit. 2. v. apt. 3. v. acceptabil. 4. acceptabil, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.) 5. acceptabil, accesibil, moderat, potrivit, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Pretenții materiale ~.) 6. v. ieftin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Convenabil ≠ inconvenabil, neconvenabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
convenábil adj. m., pl. convenábili; f. sg. convenábilă, pl. convenábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
convenábil, -ă adj. (fr. convenable, d. convenir, a conveni). Care convine, care îmĭ vine la socoteală: ofertă convenabilă. Potrivit, proporționat: recompensă convenabilă. Decent, cuviincĭos: asta nu e convenabil. Adv. În mod convenabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONVENÁBIL ~ă (~i, ~e) Care convine; care poate fi acceptat; acceptabil. Moment ~. Salariu ~. /<fr. convenable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink