CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVENTÍCUL s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). [< lat. conventiculum, cf. fr. conventicule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVENTÍCUL s. n. mică adunare clandestină care conspiră împotriva statului. (< fr. conventicule, lat. conventiculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conventícul s. n., pl. conventícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conventícul n., pl. e (lat. con-ventículum, dim. d. con-ventus, adunare. V. cuvînt). Mică adunare secretă și adese-orĭ ilicită.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONVENTÍCUL ~e n. rar Mică adunare secretă. /<fr. conventicule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink