Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: convers (adjectiv) , conversa (verb) , conversă   
CONVERSÁ, conversez, vb. I. Intranz. A sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire; a discuta. – Din fr. converser, lat. conversari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVERSÁ vb. I. intr. A vorbi cu cineva, a discuta, a susține o conversație. [< fr. converser, cf. lat. conversari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVERSÁ vb. intr. a vorbi cu cineva, a susține o conversație. (< fr. converser, lat. conversari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONVERSÁ vb. v. discuta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conversá vb., ind. prez. 1 sg. converséz, 3 sg. și pl. converseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONVÉRS, -Ă, converși, -se, adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. – Din fr. converse, lat. conversus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONVERSÁ ~éz intranz. A ține o conversație; a sta de vorbă; a convorbi; a discuta; a disputa. /<fr. converser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONVÉRS, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVÉRS1, -Ă adj. 1. (despre judecăți, raționamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. 2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre... (< fr. convers, lat. conversus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONVÉRS2, -Ă adj. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). (< fr. convers, lat. conversus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
convérs adj. m., pl. convérși; f. sg. convérsă, pl. convérse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
convérg, -vérs, a -vérge v. intr. (lat. con-vérgere, V. diverg). Tind spre acelașĭ punct: razele lentileĭ converg spre focar, drumurile converg spre oraș, opiniunile converg tot acolo (saŭ într´acolo). – Part. nu e uzitat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
converséz v. intr. (fr. converser, a conversa, d. lat. con-versari, a trăi la un loc. V. vers). Convorbesc, vorbesc familiar cu cineva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONVÉRSĂ (‹ fr., lat.) s. f. (LOG.) Termen denumind concluzia unei interferențe imediate obținute prin operația de conversiune; rezultatul conversiunii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)