Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COOPERÁȚIE, s. f. 1. Cooperare. 2. Asociere, uniune de persoane în întreprinderi cooperatiste (de producție, de consum, de desfacere, de credit, prestări de servicii etc.). – Din fr. coopération, rus. kooperațiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COOPERÁȚIE s.f. 1. Formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. ♦ (În orânduirea socialistă) Asociere a oamenilor muncii în întreprinderi cooperatiste de producție sau de aprovizionare și desfacere. 2. Cooperare. [Gen. -iei, var. cooperațiune s.f. / cf. fr. coopération, it. cooperazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COOPERÁȚIE s. f. 1. cooperare. ◊ formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun, cu mijloace de producție proprii, la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. 2. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. coopération)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COOPERÁȚIE s. v. colaborare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cooperáție s. f. (sil. co-o-) → operație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COOPERÁȚIE ~i f. Formă de organizare colectivă a muncii; sistem cooperativ. [Art. cooperația; G.-D. cooperației; Sil. -ți-e] /<fr. coopération
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cooperațiúne f. (lat. cooperátio, -ónis). Acțiunea de a coopera. – Și -áție și -are.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)