COORDONATÓR, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, locul unde se află avionul și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COORDONATÓR s.n. Aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. [Cf. fr. coordonnateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COORDONATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. ◊ Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă două propoziții sau două părți de propoziție aflate în raport de coordonare. [Cf. fr. coordonnateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COORDONATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. II. adj. conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de coordonare. III. s. n. aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. (< fr. coordonnateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coordonatór adj., (persoană) s. m. (sil. co-or-) → ordonator
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coordonatór (aparat) s. n. (sil. co-or-), pl. coordonatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COORDONATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care coordonează mai multe acțiuni sau activități. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție care leagă două părți de propoziție sau propoziții de același fel. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COORDONATÓR2 ~oáre n. Aparat care indică pilotului poziția avionului în spațiu și distanța parcursă. [Sil. co-or-] /<fr. coor-donnateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink