Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: copilărește , copilări (verb)   
COPILĂRÉȘTE adv. În felul copiilor1, ca un copil1. – Copil1 + suf. -ărește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPILĂRÉȘTE adv. În felul copiilor; cum obișnuiesc copiii; ca niște copii. /copil + suf. ~ărește
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
copilăréște adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
copilăréște adv. Ca copiiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copilărie + suf. -ări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COPILĂRÍ ~ésc intranz. A petrece anii de copilărie; a crește. /Din copilărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COPILĂRÍ vb. (prin Transilv. și Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copilărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilărésc, imperf. 3 sg. copilăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. copilăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) copilărésc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria: am copilărit împreună cu el. V. tineresc 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)